În şah, ca în viaţă, cu un singur nebun nu se poate da niciodată mat. Mai mult: un nebun hărţuind un rege nu poate fi decât jalnic.

Să începem de aici: în şah, ca în viaţă, cu un singur nebun nu se poate da niciodată mat. Mai mult: un nebun hărţuind un rege nu poate fi decât jalnic.

Traian Băsescu va fi sau nu va fi preşedintele României până în 2014, dar consecinţele mandatelor sale se arată, deja, limpede în toată micimea lor.

În timpul mandatelor sale, a fost impus genul de om care nu ştie (şi nu va afla, căci nu vrea să afle) că a existat viaţă şi înainte de, desigur, providenţiala sa naştere.

În timpul mandatelor sale, a fost consecvent doar în dispreţul faţă de cei care beau tărie fără ritual. Orice altceva poate fi reevaluat.

În timpul mandatelor sale, sistemul ticăloşit, evident, nu a dispărut, ci a devenit mai transparent şi mai sigur pe el, aşadar mai agresiv, sufocant, de nesuportat. În timpul mandatelor sale, o anumită parte a presei, cea care era cândva curată, a intrat sub jug sau, mai simplu, urmează să dispară.

În timpul mandatelor sale, până la sfârşit, se va juca doar alba-neagra cu nevinovate cuvinte (reformă, modernizare, dezvoltare) ce vor fi umilite până la fatala compromitere.

În timpul mandatelor sale, intelectualii de bani gata, libertarieni de paradă, vor continua sinistrul maraton - alergarea cu limba scoasă după o sinecură.

În timpul mandatelor sale, mitocănia a încetat să fie atributul periferiilor, mojicia a devenit model şi, previzibil, normă. Ţiganca împuţită nu a fost o rătăcire, ci un moment rar de intimitate cu sinceritatea. În timpul mandatelor sale, graniţele dintre România şi Mârlănia s-au şters, probabil definitiv.

În timpul mandatelor sale, bunul-simţ a fost forţat să abdice, să emigreze, să se ascundă în nişe lipsite de vizibilita