De câtva timp, în cuhniile Editurii Jurnalul se "coace" o carte. "Poveştile bucătăriei româneşti", în şapte volume – o ediţie revizuită, adăugită şi mai ales meşteşugit ilustrată a cărţii de bucate a lui Radu Anton Roman. Când spunem că "se coace" nu greşim cu nimic, pentru că în bucătăria noastră chiar fierb, dospesc, se coc mâncărurile citate în paginile uriaşului său tom culinar. Din 16 iulie, în fiecare zi de vineri, vreme de şapte săptămâni, veţi avea la îndemână cea mai completă şi cea mai spectaculoasă ediţie a cărţii sale.
O vorbă veche - de la antici citire - spune că, odată intrate în lume, cărţile au viaţa lor. Dar probabil că puţine au "trăit" atât de puternic şi de... viu, atât în prezenţa, cât şi în absenţa autorului lor. Chiar dacă, cu un lustru în urmă, Radu Anton Roman s-a dus să culeagă reţete şi poveşti de la îngeri...
Cu multă vreme înapoi, profesorul şi teatrologul Ion Olteanu punea o întrebare: "Cum scrii?". Îl interesa ritualul ivirii pe lume a fiecărei pagini scrise. "Eu scriu în fiecare zi câte două pagini, chiar şi când nu pot ori nu vreau să scriu scriu... E un exerciţiu la fel de necesar ca şi cele 30 de minute de alergare dimineaţa..." - iar răspunsul lui la propria-i întrebare m-a făcut să (mă) întreb şi eu din când în când: "Cum scrii?".
Odată cred că i-am pus această întrebare şi lui Radu Anton Roman. Răspunsul lui a fost atât de nimbat de metafore, comparaţii şi alte figuri de stil, încât l-am uitat. Trebuia ori să ţii minte totul, până la ultima inflexiune, până la cea din urmă nuanţă, ori să uiţi ce a spus şi să-ţi aminteşti doar că ţi-a făcut un dar minunat de cuvinte.
De aceea, într-un prag de vară, sub teiul "conacului" de la Măgurele, unde-i plăcea şi lui Radu să poposească, l-am întrebat pe editorul şi prietenul său, Ion Bănşoiu, cum scria cel pe care
