Din mâinile pricepute ale Mariei Naiţă au ieşit în aproape 50 de ani de muncă mii de feţe de masă, ştergare sau traiste tradiţionale. Produsele făcute de ea au ajuns până în America, și decorează de asemenea și pensiuni tradiționale.

Femeia mică şi subţire e numai zâmbet, cu ochii licărind de mândrie atunci când ne arată, prin toată casa, puzderie de lucruri „făcute toate numai cu mâna mea”. De la prosoapele din bucătărie, feţele de pernă, brâiele tricolore meşteşugite, până la feţe de masă cu pretenţii, traiste tradiţionale transformate de mulţi tineri în accesorii moderne, pânză groasă, ţesută în război, pe care croitoresele o transformă în haine pentru ciobanii Mărginimii Sibiului, toate sunt muncite migălos, „năvădite în 2 iţe, în 4 iţe”, în războiul pe care îl strânge doar când vine primăvara, dă căldura şi are mai mult de lucru prin gospodărie.

Povestea începe când Maria Naiţă, acum în vârstă de 56 de ani, avea doar 8 ani şi era fascinată de munca mamei, ţesătoare cu acte în regulă la Arta Sibiului.

„Ţeseam lângă mama, şi nu ajungeam cu picioarele la podele, şi atunci mi-au făcut un război mai mic, pe măsură, de atunci am început să ţes, tot mai mult, din asta m-am hrănit”, îşi aminteşte femeia, zâmbind.

Şi-a urmat pasiunea, a făcut curs de calificare şi a devenit filatoare cu acte în regulă, profesie pe care a practicat-o în fabrici nouă ani. A renunţat pentru a se putea ocupa cum trebuie de războiul de acasă, în faţa căruia şi-a petrecut, de atunci, zile şi uneri nopţi întregi.

“Îmi place să le văd şi să ştiu că sunt făcute de mâna mea, şi prin casă am numai lucruri făcute de mine, e un sentiment de mândrie pentru că ştiu cât de mult am lucrat la ele”, spune femeia, în timp ce mâna netezeşte un şervet împodobit cu broderie colorată făcută de mâinile ei.

Clienţi de peste ocean

S-a adaptat vremurilor, şi a plecat