Până să ia caimacul sancţionarea ministrului Oprea, tema pubelei de la OTV a condus ieri detaşat în topul discuţiilor de la fumat, de la fântâna cu apă potabilă sau oriunde s-ar mai întâlni doi colegi puşi pe un mic taifas - şi-mi imaginez că fenomenul nu e caracteristic doar instituţiilor de pe platforma corporatistă Pipera.

Ceea ce s-a întâmplat la OTV alaltăieri, să tot fi fost spre miezul nopţii (la ora 23.44, pentru conformitate), ar putea fi sintetizat aşa: într-un studio de televiziune cu o audienţă constantă şi un public destul de numeros pentru a depăşi nişa s-a petrecut un fapt reprobabil. Anume, agresarea unui jurnalist în exerciţiul funcţiunii de către un invitat surescitat, care a premeditat scandaloasa corecţie fizică aplicată gazdei. Rog însă ca acest articol să nu fie citit ca o expresie a solidarităţii faţă de un coleg de breaslă sau ca un SOS lansat de grija libertăţii presei.

Practic, n-am nicio consideraţie pentru Dan Diaconescu şi televiziunea lui. Folosind termeni pe înţelesul protagoniştilor, aş zice că imaginea nonjurnalistului Diaconescu, de şoricel zbătându-se să scape din strânsoarea unei namile prea des popularizate de presa foarte colorată, nu trebuie să stârnească vreun soi de compasiune. A fost teatru scurt la ceas de seară, o concluzie la care ar trebui să ajungă şi membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului, dacă n-ar fi atât de adânciţi în lectura bugetului.

Asemenea multor cititori, nu doresc să aflu mai multe detalii despre promiscuitatea relaţiei acestui Tolea cu o anume Magda Ciumac, nici dacă au apărut elemente noi privind dispariţia avocatei Elodia Ghinescu şi, în general, nu mă interesează nimic din ce e transmis de OTV. E un post periferic, precum Complexul angro Europa. E nociv, cultivă nonvalori, eludează orice reguli ale unei televiziuni având vreo umbră de responsabilitate civică,