Dragi cititori ai ziarului tipărit, căci, neintegrat şi neintegrabil cum sunt, mai ales vouă vă scriu - aici, alături, aveţi rubrica intitulată, un pic neinspirat, „Vorbe de duh".

Mă ocup, uneori, de ea, şi nu am a mă ruşina cu asta. Este o rubrică mică, abia adună câteva rânduri acolo. Este mică, dar nu modestă, nu lipsită de importanţă, căci aici găsiţi, de multe ori, cuvintele din gazetă care vor rezista mai mult de o zi, poate chiar singurele cuvinte care merită, cu adevărat, să existe. Fiind izolată în acest colţ, „Vorbe de duh" nu va aduce niciodată nicio reclamă, dar uite că totuşi e tolerată, că trăieşte şi ea - greu, dar trăieşte.

Dintre toate frazele care au emigrat şi au rezistat aici, frazele filosofilor rezonabili refugiaţi în nebunie, frazele poeţilor falimentari, dar demni, frazele oamenilor aproximativ liberi şi ale profeţilor condamnaţi la exil, dintre toate, la una singură ţin ca la o Constituţie, ca la o lege fundamentală, ca la o lege a firii; pur şi simplu, fără ea nu se poate. Această frază îi aparţine lui J.M. Barrie (aţi auzit, poate, de „Peter Pan") şi sună aşa, în sensul, nu în litera ei: Nimic din ce se întâmplă după vârsta de 12 ani nu mai contează cu adevărat.

Ziarul, însă, ziarul nu mai e o colecţie de idei, ci, mai degrabă, o adunătură de ştiri. Aşa vrea publicul, cititorul, şi încă nu s-au înţeles vorbele lui Enzo Ferrari, care la bătrâneţe şi la înţelepciune a avut curajul să spună chiar aşa: „Clientul nu are întotdeauna dreptate".

Uite, însă, că una dintre aceste ştiri a avut îndrăzneala, nu tăria, să se lovească de acest adevăr - Nimic din ce se întâmplă după vârsta de 12 ani nu mai contează cu adevărat. A fost groaznic.

Ştirea vine din Anglia şi spune că Poppy Webb-Jones, o adolescentă care mai are puţin până la majorat, a rămas blocată la vârsta de 11 ani. Mai mult, suntem informaţi că tânara din