Intr-o democratie, printre documentele fundamentale care fac ca sistemul sa fie inteligibil pentru cetatean se numara programele politice ale marilor partide, iar opozitia are datoria sa vorbeasca mai mult pe aceasta tema. Sintem la inceputul unui an preelectoral, pe care multi simpatizanti ai opozitiei doresc sa-l transforme - fapt explicabil si legitim, intr-o democratie - intr-unul electoral. Un mare interes ar trebui sa suscite, in aceste conditii, solutiile aliantei de centru-stinga PNL-PSD. Facem abstractie aici de faptul ca oficializarea acestui mariaj a fost determinata in primul rind de dorinta de a-l confrunta pe dl. Traian Basescu cu un cistigator clar, cu majoritate absoluta, al viitoarelor alegeri parlamentare. In momentul de fata, cel putin daca privim catre rezultatele sondajelor de opinie, actuala opozitie ar obtine o victorie confortabila in cazul in care scrutinul legislativ ar avea loc in viitorul apropiat, indiferent de forma in care ar alege sa se prezinte. Ceea ce justifica o mai mare exigenta din partea alegatorilor. Asadar, o prima chestiune, mai degraba introductiva decit de fond, ar fi aceea daca alianta doreste cu adevarat sa preia puterea in cursul acestui an. Atitudinea de pe parcursul lui 2010, indeosebi dupa anuntarea masurilor de austeritate, poate genera suspiciuni de non-combat, in ciuda inflatiei de motiuni simple si de cenzura. Poate ca asa a fost sau poate ca puterea a stiut sa stringa rindurile in fata furtunii. Dar in rindurile opozitiei nu s-a simtit o ardoare deosebita de a prelua puterea pe timp de criza. Ce doreste ea acum? O cadere rapida a guvernului, urmata de alegeri imediate si preluarea puterii, chiar daca nu are garantia ca economia se va inscrie foarte rapid pe coordonatele cresterii? Se stie ca, de regula, in conturi si buzunare efectele revenirii se simt mai tirziu decit in statisticile la nivel macro. O cadere a g