Actriţa japoneză a vorbit pentru EVZ despre dictatura cineaştilor. Sursa: Reuters
Este prezentă la Veneţia pentru a promova "Norwegian Wood", ecranizarea romanului omonim de Haruki Murakami, în regia lui Anh Hung Tran, în care o interpretează pe Naoko, o tânără cu tendinţe sinucigaşe care se ridică la înălţimea frumuseţii ei. Însă actriţa idolatrizată de adolescenţii japonezi nu aduce a star.
Rinko Kikuchi poartă două brăţări din sfoară, una la mână, una la gleznă, şuviţele de păr mai nou blond au scăpat de ceva vreme de sub controlul fixativului, pistruii au câştigat lupta cu machiajul, rujul a pierit cu desăvârşire, iar rochia şi poşeta Chanel de abia se iţesc dintr-o pătură în care au învelit-o cei de la departamentul de PR, după ce a ieşit udă leoarcă de la ultimul interviu (a prins-o ploaia pe o terasă).
Nu dă mâna cu mine, respectând cutuma japoneză. Şi mai tradiţională este traducătoarea, care îmi spune de cel puţin trei ori în timpul interviului să nu mă uit la ea, ci la Rinko. E imposibil să n-o faci, căci actriţa gesticulează enorm, iar ochii îi fug în toate părţile.
Exces de receptivitate
Are multe de povestit despre dife renţele dintre Alejandro González Iñárritu, cel care i-a adus nominalizarea la Oscar pentru rolul din "Babel", şi Anh Hung Tran.
"Ambii sunt regizori foarte exigenţi. Aş spune că Tran pune mai multă distanţă între el şi actori, cere enorm de la ei. Pe mine una m-a făcut să simt pregnant izolarea şi solitudinea în timpul filmărilor, mi-a creat un mediu propice pentru aşa ceva, pentru că asta voia să extragă din mine odată ce eram Naoko. Tocmai de aceea mi s-a părut că mi-a înţeles foarte bine personalitatea", opinează actriţa.
"De exemplu, după o dublă mi-a făcut morală că am plâns cu jumătate de minut prea devreme. La următoarea, mi-a spus să plâng cu un mi