Violonistul care a înregistrat, alături de pianistul Eduard Stan, prima integrală mondială George Enescu pentru vioară şi pian spune că prin muzica compozitorului român a deschis sufletele occidentalilor. Remus Azoiţei (40 de ani), singurul român angajat vreodată de Academia Regală de Muzică din Londra şi, în acelaşi timp, unul dintre cei mai tineri profesori ai prestigioasei instituţii, spune că îşi serveşte mai bine ţara din Marea Britanie.
„Adevărul": Veniţi în fiecare lună aprilie să cântaţi la Ateneu. De ce alegeţi tocmai această lună pentru concertele dvs. din România?
Remus Azoiţei: Simplu. La noi, este vacanţă de Paşte la Royal Academy of Music din Londra, unde sunt profesor. Deranjez mai puţin plecând în această perioadă şi vin cu bucurie, de fiecare dată, în România.
Aţi interpretat pe 14 şi 15 aprilie, la Ateneu, „Concertul pentru vioară şi orchestră, în si minor, op. 61" de Edward Elgar. Aţi adus, astfel, în faţa publicului românesc un spirit britanic mai puţin cunoscut aici...
Da, acest concert e puţin cântat, fiind foarte lung, de 50 de minute. Elgar este o epitomă a spiritului englezesc în muzică, cu o anumită nobleţe discretă, cu cuvinte mai mult nerostite decât rostite. Muzica lui reprezintă toate aceste valori. Trăind la Londra, este o bucurie să prezint publicului românesc o lucrare atât de iubită şi de des cântată în Anglia. Elgar se cântă în Vest tot timpul, ca şi Ceaikovski, însă la noi, din păcate, este mai puţin interpretat.
Dacă în România îl cântaţi pe Elgar, în Marea Britanie şi în lume îl interpretaţi mai mult pe Enescu. Este acesta un schimb echitabil între cele două culturi în care trăiţi?
Simt nevoia să aduc ce-i mai bun din mine oriunde m-aş afla. Mă bucur că am cântat Elgar aici, în România. În schimb, cu cât am îmbătrânit, am înţeles că eu îmi port servi mult mai bine ţara d