Un partid politic reprezinta, in cea mai simpla acceptiune, o comunitate de oameni care,(bine ar fi) avand in comun o ideologie, consimt sa paseasca pe calea aratata de cel recunoscut de majoritate ca fiind lider. Iar liderul este cel care trebuie sa aiba suficienta autoritate cat sa se asigure ca tot ce misca in teritoriu, are chipul si asemanarea structurii de la centru.Ultimii ani de democratie romaneasca au demonstrat ca la noi acest principiu nu functioneaza eficient deoarece politicianul roman fie are vocatia nesupunerii, fie nu intelege cum functioneaza disciplina de partid si atunci rastoarna logica lucrurilor.Ne oprim in aceasta analiza la exemplul aliantei castigatoare -ADA si a PSD-ului. E mult spus ca vom incerca sa testam capacitatea de aliniere a structurilor din teritoriu la deciziile impuse de la centru."Buna" coabitare a partidelor din cadrul Aliantei si, implicit, succesul in alegeri ar trebui sa tina pe de o parte de nivelul de compatibilizare a filialelor, iar pe de alta parte de modul in care aceasta armonizare corespunde cu miza fiecarei structuri teritoriale.Primul criteriu, compatibilitatea, aduce in discutie intrebarea: filialele locale ale partidelor care au format ADA sunt capabile sa functioneze impreuna la nevoie? In cazul ADA, recentele alegeri locale, au aratat ca principiul functional a fost "unde-s doi, puterea creste", dar acest lucru nu da suficienta. In afara unor exceptii, cand s-a decis participarea unitara la unele decizii importante, Alianta da deja semne de slabiciune.Iar structurile locale de partid incep sa piarda impreuna, printr-un exercitiu ineficient de imagine. Iar perioada de dupa alegeri a scos la iveala multe cazuri in care consilierii sau parlamentarii PNL si cei ai PD nu coabiteaza atat de armonios in structurile judetene. Mai mult, incercarea de creare a unor "structuri" comune PNL-PD in perspectiva participarii l