Nimeni din România, nimeni în afară de el, de membrii familiei sale şi de locuitorii Vasluiului care l-au suportat vreo 14 ani ca primar iar mai apoi, din 2008, l-au trimis în Parlament, nu ştia până săptămâna trecută cine este deputatul PSD Victor Cristea.

Respectivul domn nu se făcuse remarcat prin iniţiative legislative spectaculoase, prin discursuri parlamentare ce ar fi urmat să fie citate în viitoare manuale de retorică, nu era nicidecum un om de imagine al partidului condus de premierul Victor Ponta. Dl. Cristea era un ilustru anonim rătăcit prin imensele culoare ale Casei Poporului şi care se mulţumea cu privilegiile vieţii de „ales”. Tăcea şi încasa indemnizaţia de parlamentar plus suma forfetară. Atât şi nimic mai mult.

Săptămâna trecută personajului cu pricina, lipsit în chip evident de vreo vocaţie anume, i-a venit nefericita idee de a ieşi din anonimat, de a-şi inventa un scop în viaţă, o misiune. Aceea de om înţelept, cu scaun la cap, care se ocupă conştiincios de trebile ţării şi îşi aduce aminte brusc că e de meserie profesor. Că e predestinat să nu lase „nereperată” onoarea grav afectată a profesorimii din România. Nu de guvernul pe care îl susţine din băncile Parlamentului, guvern care, asemenea celor anterioare, nu găseşte banii necesari pentru salariile profesorilor, nu de sărăcia şi umilinţele la care aceste salarii îi condamnă pe oamenii şcolii şi nici de situaţia materială tot mai precară a liceelor şi universităţilor din România. Ci de filmul Poziţia copilului, premiat cu Ursul de aur la Berlin, film care ar fi primit premiul, după mintea puţină a domnului deputat ce, de altminteri, se şi exprimă cu mare dificultate în limba română, doar fiindcă “ne denigrează” şi ne arată “inculţi”.

Domnul Victor Cristea, trezit brusc la viaţă, nu s-a mulţumit doar să pună ordine în cultura, învăţământul şi cinematografia românească, ci s-a