Flutur a oferit în acest weekend băncilor Opoziţiei funia şi săpunul să se spânzure. Ar avea şi de ce. N-au acces la nimic, nici la informaţii, nici la decizii, nici la resurse. Ăsta infern, dar le vine şi lor rândul!
Premierul Boc, la vremea când câteva mii de profesori protestau în Piaţa Victoriei, a dispărut pe ascuns din sediul Guvernului. Nu dorea să fie observat de demonstranţi. Cum nu excelează la capitolul curaj, trebuie să-l asigur că nu i s-ar fi întâmplat nimic dacă dădea drumul sirenelor şi girofarului. Ar fi fost observat şi, probabil, huiduit. Atâta vreme cât se face doar că discută cu oamenii despre căderea dramatică a puterii de cumpărare, reducerea salariilor şi creşterea endemică a săraciei, după ce a promis în campanie că o vom duce mai bine -, la ce să se aştepte? Nici fluierăturile şi lozincile umoristice nu ar fi fost cine ştie ce deranj.
Chestiunea pentru care a dispărut „englezeşte" a fost una de imagine. Televiziunile ar fi surprins momentul şi ar fi marcat apoi toată ziua pe micile ecrane „Premierul Boc, huiduit". Asta i-ar fi slăbit moralul cu care conduce reforma lui, care constă în scurtarea cozii pisicii ca să nu intre frigul în casă. Ar fi fost şi greu să dea ochii cu profesorii, cărora odată le-a promis o creştere de 50% a salariilor (nu singur, ce e drept) şi cărora le-a tăiat salariile cu 50%.
Politicianul român nu duce lipsă de elanuri populiste când cerşeşte votul în campanie. Atunci e vremea promisiunilor, a făţărniciei şi demagogiei, a lacrimilor electorale. Aş face o cronică a minciunii din România tranziţiei numai din declaraţiile iresponsabile ale candidaţilor în faţa alegătorilor. Dar se minte la gros şi mi-ar lua şapte vieţi. Guvernatorul BNR a prevenit săptămâna trecută împotriva zelului cu care politicienii se dedau repetat acestui populism dăunător şi l-a taxat corect drept „drumul spre iad". Ceea c
