În România nu mai munceşte nimeni. Doar se vând şi se cumpără terenuri În ultima săptămână de campanie electorală au apărut cuţitele. La cum s-a desfăşurat până acum, e de
În România nu mai munceşte nimeni. Doar se vând şi se cumpără terenuri
În ultima săptămână de campanie electorală au apărut cuţitele. La cum s-a desfăşurat până acum, e de mirare că nu au apărut mai demult.
Din păcate, în nebunia politică a murit un om. A fost înjunghiat. Din 1990 până acum, niciun politician nu a avut un discurs, o viziune sau hotărârea care să merite viaţa cuiva.
Politica ar trebui să ne facă viaţa mai bună, nu să ne ucidă. Dar oamenii continuă să moară ca efect al pasiunilor politice.
În această campanie s-a mai întâmplat ceva. Brusc, foarte mulţi alegători care locuiesc în mediul urban, care declară că "sunt dezgustaţi de politică", care nu votează şi care, în general, sunt pesimişti, au descoperit realitatea de la marginea marilor oraşe. Acolo, pe baza creşterii preţului la terenuri, s-a dezvoltat o specie nouă de politician: rechino-primarul.
Acesta nu are o culoare politică definită. Culoarea e dată de mafia imobiliară din localitate. Lupta pentru şefia unei comune nu are nicio legătură cu vreun partid, cu vreun program, cu vreo doctrină. E pur şi simplu o cafteală între două sau mai multe găşti pentru a pune mâna pe bugetul localităţii şi pe terenurile ce pot fi traficate.
Ceea ce s-a întâmplat în Dâmboviţa şi în Ilfov reprezintă doar ultimul capitol din ceea ce înseamnă degradarea vieţii şi a relaţiilor sociale din România.
Pentru formaţiunile politice care au ca stindard lupta împotriva corupţiei, şi mă refer aici la PD-L şi PNL ce au guvernat sau guvernează, aceşti rechino-primari ar fi trebuit să fie prima ţintă. Trebuie să se ajungă la crimă ca să înţelegem că explozia de Cayenne şi Q7 de pe străzile Bucureşt
