După ce a devenit director la Opera Naţională din Iaşi, ambiţioasa regizoare Beatrice Rancea a făcut adevărate minuni, reuşind să scoată din anonimat instituţia în mai puţin de un an.
A preluat conducerea Operei Naţionale din Iaşi, instituţie lirică cu cel mai mic buget din ţară şi fără un sediu stabil, şi a reuşit într-un timp-record să-l aducă pe regizorul Andrei Şerban în România, cu două proiecte consecutive. Operele „Indiile galante“ şi „Troienele“ au avut premierele la sfârşitul anului trecut, jucându-se şi acum cu casa închisă. Spectacolele s-au bucurat şi de o clădire renovată, unul dintre cele mai frumoase lăcaşe de gen din ţară. Beatrice Rancea, în vârstă de 51 de ani, a fost balerină, până când a trebuit să renunţe la dans din cauza unui accident. După ce a fost căsătorită cu Claudiu Bleonţ timp de 15 ani, a găsit puterea să renunţe la numele lui. Şi-a construit o altă carieră şi o altă viaţă de familie. Regizoarea o ia de la capăt, cu curaj, de fiecare dată: nu se teme nici de distanţe, nici de prejudecăţi, nici de obstacole.
„Adevărul“: Clădirea pe care Opera din Iaşi o împarte cu Teatrul Naţional din Iaşi a fost timp de şapte ani în reparaţii. Unde s-a cântat operă la Iaşi în acest interval?
Beatrice Rancea: Ne-am tot mutat în diverse spaţii... Însă într-o Casă de Cultură câtă strălucire poate să încapă? În aceste condiţii, toate spectacolele nu au aveau strălucirea pe care ne-am dorit-o, deşi însemnau decoruri şi regii noi, alături de costume moderne. Ne-am bucurat să-l primim pe Andrei Şerban la sfârşitul anului trecut într-o clădire nouă, cu adevărat frumoasă.
Andrei Şerban primeşte unele dintre cele mai mari onorarii de regizor din România. Cum de vi l-aţi permis să-l aduceţi la Iaşi?
Da, la un moment dat credeam că o să-l pierdem pe Andrei Şerban, când nu ştiam ce buget vom primi de la Ministerul Culturi
