Ora 2.12. Am ajuns acasă după cea de-a treia zi de proteste împotriva exploatării miniere de la Roşia Montană. Deschid Facebook-ul şi îmi curg în news feed trei evenimente din seara asta de toamnă:
"We will, we will rock you" adaptată la versiunea românească: "Noi nu vrem cianură" care se auzea la ora 1.30 în Piaţa Revoluţiei. La Festivalul Enescu s-a încheiat tot o a treia zi cu pianista Yuja Wang - se pare că a fost excepţională -, iar cea de a treia postare este un link chiar de pe adevarul.ro: despre câinele ucigaş care a ucis un copil. Poate într-o zi vom găsi forţa să protestăm şi faţă de indiferenţa autorităţilor, una pe care o resimţim zilnic, mulţi dintre noi, pe străzile pe care le bătătorim.
V-am scris despre cele trei ştiri întrucât ele redau poate cel mai bine realitatea zilei de 3 septembrie 2013, la nivel naţional.
Protestele au început la fel ca ieri, timid, cu 200-300 de oameni adunaţi la Fântâna de la Universitate, spaţiu deja celebru pentru demonstraţii de orice tip. Deja îi cunoaşteţi pe stăpânii megafoanelor, scandările împotriva exploatării - "Uniţi Salvăm Roşia Montana!" -, împotriva USL şi PDL, împotriva presei, ritmul sticlelor de plastic susţinut de fluiere şi tobe. Am crezut că au obosit, că rafalele de vânt şi primele picături de ploaie o să-i dezarmeze pe manifestanţi şi că se vor îndrepta spre case după doar două ceasuri petrecute la Facultatea de Arhitectură. Dar pulsul s-a menţinut, oamenii parcă au ieşit de la muncă, au trecut pe acasă să-şi schimbe pantofii, să-şi ia aparatele foto-video, pancartele şi sticlele de cu o seară înainte şi să se întâlnească în Piaţa Universităţii. Dincolo de protestul în sine, paşnic, rebel, cinstit sau cumpărat, cred că mulţi români, la finalul acestei săptămâni, dacă va continua aşa, vor deveni buni prieteni.
Dar cu ce ne-a surprins a treia zi de p