Sunt sigur că cei mai mulţi bugetari sunt nemulţumiţi de noua lege, dar se ajunsese într-un punct absurd, în care munca la stat se transformase în privilegiu. Sunt şanse ca, din 2010, bugetarii din România să fie plătiţi după o lege unică de salarizare. Destul de târziu.
S-au irosit sume imense din buzunarele plătitorilor de taxe, bani intraţi într-un vârtej de sporuri care au ajuns, în cele mai multe cazuri, în conturile unor privilegiaţi.
Începând cu anul 2000, pentru ca o persoană să se poată îmbogăţi avea de ales între două căi. Prima era aceea de a-şi găsi o slujbă bine plătită la stat, iar a doua era să se transforme în investitor care face afaceri cu statul. Legea unică a salarizării încearcă să reglementeze prima cale. A doua rămâne metoda principală prin care ajungi multimilionar peste noapte. Cu o singură condiţie: să ai conexiuni politice puternice.
Dacă analizăm legea salarizării unice, descoperim că pentru mulţi, de acum înainte, nu va mai fi o mare afacere să lucreze pentru stat. Mă refer la cei care sunt permanent în căutarea unui loc călduţ. Salariile sunt de la mici la decente. Dar aceeaşi analiză arată că pentru cei care caută o slujbă stabilă, pentru cei care vor să fie utili comunităţii există şansa unei slujbe sigure.
Prin acest nou principiu de salarizare, profesorii vor spune că sunt prost plătiţi. Dar în toată lumea profesorii nu au salarii de agenţi de bursă. În plus, atât pentru profesori, cât şi pentru medici există sistemul privat, unde veniturile profesionale nu sunt limitate decât de ineficienţa afacerii.
Da, legea vine într-un moment prost. Momentul în care România trece prin cea mai dură criză economică din 1996. Tensiunile sociale sunt mari. Temperatura dezbaterii publice a atins zona fierbinte, dar legea a fost amânată prea mult. La presiunile FMI, cheltuielile publice in