O echipă minunată, un spirit rebel, o rază de bucurie pentru milioane de fani a fost batjocorită şi ucisă cu puţin timp înainte să împlinească 63 de ani. Dispărută de pe firmamentul fotbalului românesc, Universitatea Craiova trăieşte în sufletele şi în amintirile fiecăruia dintre cei care i-au scandat numele, au suferit şi s-au bucurat pentru ea.
ProSport prezintă, într-un serial care se va extinde pe parcursul mai multor săptămâni, istoria glorioasă a unui club de legendă şi motivele pentru care Ştiinţa a ajuns să fie iubită atât de pătimaş. Pentru că, nu-i aşa, legendele nu pot fi dezafiliate de orgoliile habotnice ale unor oameni. Fie că ei sunt preşedinţi de federaţii, şefi de ligi sau patroni hotărâţi să moară cu o dreptate prezumtivă în mână.
1. Debutul: Snopiţi la Filiaşi!
Orice poveste frumoasă, aşa cum este şi cea a Universităţii, începe timid. Pasiunea pentru sport a unor profesori universitari şi studenţi ai Universităţii din Craiova, înfiinţată în 1947, a fost "scânteia" care un an mai târziu dădea viaţă Clubului Sportiv Universitatea (CSU) Craiova, cu secţii de atletism, handbal, volei, tenis de masă, şah şi fotbal. Deşi nu are o dată oficială la care a luat fiinţă, luna septembrie a anului 1948 este considerată punctul de plecare al echipei de fotbal, denumită atunci UNSR Craiova. Pe 5 septembrie, UNSR disputa primul joc din istoria clubului, cu echipa Filiaşului, pe care "studenţii" craioveni aveau să-l piardă cu un neverosimil 6-3. "Corespondentul voluntar" al ziarului "Înainte", S. Creţu, avea să consemneze în cronica sa din 7 septembrie 1948: "Pe terenul sportiv din Filiaşi a avut loc duminică un match de foot-ball între studenţii craioveni şi echipa CFR din localitate. Dela început, matchul s'a desfăşurat sub dominaţia feroviară care s'au bucurat de o mai bună condiţie fizică şi pregătire tehn
