De obicei, filmele in care un copil se imprieteneste cu un animalut si cei doi devin parteneri de joaca nedespartiti, trecand impreuna printr-un sir de peripetii, sunt lansate pe piata sub sloganul "o calatorie incantatoare si nemaivazuta in lumea plina de fantezie a copilariei". Uneori insa, cum se intampla in cazul acestui Eu si monstrul meu, sub sablonul promotional chiar se ascunde o poveste surprinzatoare. Aici, insolitul ei e asigurat - in mare parte - de unicitatea creaturii distribuite in rol principal, pentru ca Angus, eroul in varsta de 14 ani al filmului, se imprieteneste cu insusi monstrul din Loch Ness. Elementul declansator al aventurii este descoperirea unui ou colorat si maricel pe plaja, de catre baietelul solitar si trist in urma plecarii pe front a tatalui sau. Mai mult, spre uimirea lui Angus, din ou iese o creatura mititica si incredibil de simpatica, pe care baiatul hotaraste sa o cazeze in cada si sa o boteze Crusoe. Numai ca aratarea prietenoasa si jucausa (cu ochi de vultur, cap de cal, cornite de girafa, gat de dinozaur si coada de peste) creste vazand cu ochii si in curand se transforma intr-un gigant care nu mai poate fi ascuns nicaieri. Cei familiarizati cu astfel de filme stiu ca din algoritmul aventurii fac parte nenumarate sicane la care este supus simpaticul animalut, care dovedesc, toate, egoismul si meschinaria rasei umane. Numai ca autorii (scenaristul Robert Nelson Jacobs si scriitorul Dick King-Smith - creatorul lui Babe -, a carui carte a inspirat filmul de fata) hotarasc sa transforme totul intr-o metafora apasata a inutilitatii si ferocitatii razboiului si imagineaza o cursa a cruzimii, in care tot orasul porneste sa distruga "monstrul". Printre ironiile bine plasate la adresa povestilor pescaresti, care il descriu pe Nessie ca pe o infioratoare creatura cu coarne, febrilitatea reporterului aflat la fata locului, gata sa i