Nucul este un arbore falnic, cu trunchiul gros si scoarta adanc crestata, cu o coroana imensa si ramuri sanatoase, puternice, frumos impodobite de frunze de un verde viu, intens, putand ajunge si pana la 30 de metri inaltime.
In scop terapeutic, de la nuc se foloseste aproape totul: frunzele, fructele, cojile verzi care pica toamna indata ce fructele s-au copt. Fara teama de a gresi sau exagera, se poate spune ca nucul este o adevarata farmacie verde, noi trebuind doar sa ne informam cum sa profitam de toata calitatile sale terapeutice.
Frunzele de nuc se culeg cat sunt tinere si de un verde intens. La tara, se spune ca frunzele de leac sunt cele care se culeg pana in sarbatoarea Sanzienelor, adica pana pe la jumatatea lunii iunie. Bune de leac, dar si extrem de bogate in substantele care le recomanda ca medicament natural sunt frunzele dinspre capatul ramurilor. Frunzele se rup fara codita.
Odata culese, frunzele se taie sau se rup si se pun la uscat, in strat subtire, pe hartie alba, la loc umbros si bine aerisit. Frunzele sunt uscate si bune de depozitat pentru iarna, cand se "sparg" intre degete cu un zgomot. Atunci pot fi puse la pastrat, in pungi de hartie sau saculeti de panza.
Frunzele de nuc pot fi folosite pentru diverse afectiuni, atat intern, cat si extern, sub forma de infuzie sau decoct. Infuzia se obtine turnand o cana de apa clocotita peste o lingurita plina varf de planta uscata.
Vindeca infectiile picioarelor
Se acopera vasul, se lasa cateva minute la infuzat si se poate bea in cazul in care exista tulburari digestive si pentru curatarea sangelui. Frunzele de nuc uscate, in amestec, parti egale, cu frunze de agud si teci de fasole, au efect hipoglicemiant.
Extern, cu frunze de nuc se pot face bai partiale sau generale. Din frunzele verzi, care sunt acum din abundenta,
