Psihologul american Elizabeth Loftus a efectuat un studiu care demonstrează că amintirile noastre pot uneori să ne inducă în eroare. Studiind amintirile false, Loftus arată că memoria nu funcționează ca un aparat de înregistrare și că se poate înșela chiar și atunci când amintirea pare extrem de reală.
Invitată să vorbească la o Conferință TED, Elizabeth Loftus își începe discursul amintind un caz la care a lucrat.
În 1980, Steve Titus a fost condamnat la închisoare pentru viol după ce o tânără a jurat că el a fost cel care a agresat-o. Tânăra nu mințea, ea era convinsă că Titus a fost cel care a violat-o, însă el își susținea nevinovăția.
După ce a fost condamnat, și-a pierdut locul de muncă și logodnica l-a părăsit, nevinovăția lui a ieșit la suprafață datorită unei investigații jurnalistice. Cu toate că i se ridicase condamnarea, viața sa era în ruine, așa că a dat Poliția în judecată.
Titus a murit din cauza unui atac de cord înainte ca speța sa să fie rezolvată, însă cazul său a servit ca punct de pornire în studiul psihologului Elizabeth Loftus care a scris numeroase lucrări bazate pe conceptul de amintiri false, tocami pentru ca un caz asemănător cu cel a lui Steve Titus să nu se mai repete.
Pe lângă cazul Titus, Loftus a realizat mai multe studii prin care în fața unei întâmplări stresante ”implanta” informații în memoriile subiecților.
”Aceste studii ne arată că atunci când serveşti oamenilor informații eronate legate de experienţe pe care le-ar fi avut poți să le distorsionezi, să le contaminezi sau chiar să le modifici amintirile” spune psihologul.
”În lumea reală dezinformarea e omniprezentă. Suntem dezinformați nu doar prin întrebări puse tendenţios, ci şi vorbind cu alți martori care ar putea, conștient sau neatent, să furnizeze informații eronate, sau dacă vedem un reportaj despre un eveniment pe care l-a
