În cazul unui atac nuclear asupra Israelului, există o soluţie deja pregătită de decenii şi adusă la zi cu regularitate - opţiunea Samson. În prezent, în faţa ameninţării iraniene, dispozitivul de ripostă se numeşte Proiectul Daniel şi este conceput de specialiştii Ministerului israelian al Apărării.

Potrivit unor surse israeliene citate de Sunday Times, Israelul a încheiat încă de acum câţiva ani repetiţiile privind o lovitură preventivă contra Iranului şi nu va permite în nici un caz ca reactoarele iraniene să atingă nivelul critic. În cel mai rău caz, „dacă eforturile internaţionale eşuează, suntem încrezători că vom putea demola dintr-o lovitură aspiraţiile nucleare ale regimului ayatollahilor". Cert este că astăzi puterea nucleară israeliană, civilă sau militară, induce mai multă teamă decât cea nucleară şi necontrolată a Pakistanului, Iranului şi Coreii de Nord.

Ameninţării războiului civil în Siria i se adaugă probabilitatea din ce în ce mai precizată a unei lovituri israeliene contra instalaţiilor nucleare ale Iranului. De la întrevederea la Casa Albă dintre preşedintele american Barack Obama şi premierul israelian Benjamin Netanyahu, această noutatea a devenit aproape certitudine. Desigur, Netanyahu nu a obţinut o cooperare militară israeliano-americană totală în favoarea intervenţiilor contra siturilor nucleare iraniene ştiind că americanii sunt sătui de războaiele din Afganistan şi Irak. Dar, având susţinerea unor aliaţi puternici de care dispun în societatea americană, israelienii au reuşit să obţină undă verde, adică dreptul israelienilor de a decide singuri oportunitatea şi data intervenţiei lor.

Realitatea este că deţinerea de către Iran a unui arsenal nuclear produce o panică mult mai mare decât cea produsă de conceptul lor de a face din Islam o ideologie exportabilă care poate fi impusă în exterior. Un concept care produce temeri