La ce bun această formulare legionaroido-comunistă, în condiţiile în care Constituţia concepută de actuala coaliţie nu-i lasă preşedintelui niciun rol, în afară de cel de majoretă a statului român? Ce va face viitorul „şef al statului” după ce va citi Constituţia? „Se va întoarce”, veţi spune. Da, se va întoarce pe cealată parte şi va mai trage un pui de somn. În actuala Constituţie, la Art.80.- (1), se precizează că „Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării”. Aşa s-a şi întâmplat. Conform amendamentelor pentru posibila, probabila, viitoare Constituţie, după ce se dă impresia că vom avea mai departe o republică semiprezidenţială, se introduc toate prevederile pentru instaurarea unei republici hiperparlamentare. Dar, apare o formulare care pare să dea totul peste cap: „Preşedintele României este şeful statului”. Vai de noi, că am mai avut aşa ceva! În Constituţia din 1938 a lui Carol al II-lea, formularea era: „Regele este Capul Statului”. După ce a fost numit în funcţia de prim-ministru, Ion Antonescu s-a autoproclamat „Conducător” şi l-a silit pe Carol al II-lea să abdice. În Constituţia din 1965, la art. 71, apare formularea: „Preşedintele Republicii Socialiste România este şeful statului şi reprezintă puterea de stat în relaţiile interne şi internaţionale ale Republicii Socialiste România”. După cum este lesne de observat, în ultimii 23 de ani am fost scutiţi de prezenţa constituţională a „şefului statului”. El reapare, ca formulare, în proiectul de Constituţie pe care liberalii, mai degrabă peneliştii (pentru că ei au propus), îl concep pentru viitorul/speratul regim Antonescu. E o formulare pompoasă, printre puţinele pe care Crin le reţine din puţina istorie pe care a învăţat-o în cei cinci ani de facultate (pe vremea când erau patru). Dar, i-a plăcut. Şi o vrea!La