Editorialul unui recent număr al revistei de teatru Yorick este prilejuit de publicarea de către UNITER a listei spectacolelor selecţionate pentru a fi invitate la ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru.
E vorba despre o listă făcut public relativ târziu, parcă mai târziu ca niciodată în istoria recentă a Festivalului, prin istorie recentă înţelegând etapele marcate de directoratele Marinei Constantinescu, Cristinei Modreanu şi, respectiv, Alice Georgescu. Directorate care, fără a fi perfecte, au, fără doar şi poate, însuşirea de a fi scos manifestarea din zona previzibilului, a impersonalului, a ternului în care s-a plasat aceasta nu atât neapărat din vina precedenţilor selecţioneri cât, mai degrabă, din cauza unei stări de fapt reprezentată printr-un deficit de creativitate ce a marcat teatrul românesc o lungă perioadă. Un deficit resimţit încă şi mai acut cu cât el venea după vreo trei-patru ani generoşi în mari spectacole, trendul descendent trimiţându-şi primele semne de prin 1996-1997.
„Pălăria florentină” de la Teatrul Naţional din Iaşi selecţionată pentru Festivalul Naţional de Teatru 2013 FOTO: Teatrul Naţional Iaşi
Marina Constantinescu a fructificat revirimentul şi, profitând inteligent de o conjuctură economică şi politică favorabilă, de plusul de interes arătat culturii de guvernanţi, de concursul ce i-a fost acordat de ministrul Adrian Iorgulescu, toate concretizate într-o finanţare ceva mai generoasă, a restructurat din temelii Festivalul. L-a internaţionalizat, l-a europenizat, l-a scos hotărât de sub tutela reminescenţelor Cântării României, revenite periculos în actualitate în perioada 2001-2004. Cel mai proeminent cu ocazia ediţiei din 2001, girată de Dinu Săraru, înscăunat, prin voinţa comună a lui Ion Iliescu şi a lui Răzvan Theodorescu, director la Teatrul Naţional din Bucureşti, în virtutea falsei ori sup
