Mijlocaşul stelist îşi pierde ceva mai preţios decît calitatea centrărilor

Făurei-Brăila-Timişoara-Bucureşti. Casă de chirpici, sărăcie lucie, copilărie cu lipsuri. Apoi fuga spre pămîntul făgăduinţei, care pentru mulţi copii amărîţi arată ca un dreptunghi cu gazon. Promisiunea unui mare talent, legitimarea la un club unde marile talente ajung cîteodată şi mari fotbalişti. Făurei-Brăila-Timişoara-Bucureşti. Ar putea fi drumul întortocheat al unei locomotive care scrîşneşte la cea mai lină curbă şi care trage după ea vagoane grele de marfă. Bănel este un fel de locomotivă, iar uneori pare că se opinteşte pentru toată garnitura. Nu elanul îi lipseşte. Omul are ambiţie şi plămîni. Şi picioare rezistente. Dar a reuşit doar 1,24 centrări în medie pe meci în campionatul trecut. Debutul în cel prezent nu a schimbat statistica. Prin urmare, antrenorul a decis să nu îl mai lase să execute cornerele şi loviturile libere. A interzice unui jucător de bandă să centreze este ca şi cum l-ai deposeda pe chirurg de cuţit şi pe violonist de arcuş. Ultimul ar avea voie să cînte ciupind coardele, celălalt să participe la operaţie doar ca anestezist.

Nicoliţă ediţie 2011 este pe cale să piardă ceva mai important decît locul în echipă. Nu, nu din cauza centrărilor prin spatele porţii. Pentru cavalerism nu există statistici. Softul care măsoară fair-play-ul ar fi o provocare şi pentru echipa lui Steve Jobs. Îl ţinem foarte bine minte pe acel Bănel care la Comisia de Disciplină a negat că ar fi auzit scandările rasiste ale unei galerii. Nu i se întîmpla nici prima şi nici ultima dată. El nu auzea ce auzea toată lumea. Tînărul din Făurei practica o formă nobilă de surzenie. Apoi strîngea ca un şcolar sîrguincios sticlele aruncate din tribună de altă galerie ostilă. Nimic deosebit la prima vedere. Îşi curăţa locul de muncă. Era acolo şi o formă de igienă mentală. Apoi, lumea a