Romania nu mai are nevoie de solicitudinea liderilor de la Chisinau, ba chiar isi permite sa-i ignore. Cu sau fara voia acestora, intrarea Romaniei in UE a generat procese de anvergura in stinga Prutului, si este treaba conducerii Republicii Moldova sa le gestioneze. Recenta deteriorare a relatiilor intre Romania si Republica Moldova nu ar trebui sa ne surprinda, oricit de neplacuta si chiar dureroasa ne-ar putea parea multora dintre noi. Ea se face simtita doar la nivelul autoritatilor etatice si al elitelor la putere in cele doua tari. In cazul Republicii Moldova, avem de a face cu o democratie de fatada, prin intermediul careia un grup cvasimafiotic exploateaza in mod cinic resursele economice ale acestei tari, atitea cite (mai) sint. Lipsiti de sansa unei dezvoltari reale, cetatenii se orienteaza catre Vest.
Si ajungem, acum, la problema care ii deranjeaza pe unii dintre noi - desi parca nu dorim sa o recunoastem. Valul de cereri pentru (re)dobindirea cetateniei este motivat in mai mica masura de aspiratii nationale si spirituale, si mai mult de consideratii individualiste. Poate ca regasirea sau - in cazul tinerilor - construirea unei noi identitati va urma indeaproape impulsul primar de a cauta, prin orice mijloace, o viata mai buna. Insa pentru cetatenii moldoveni care stau zile intregi la coada in fata consulatului, Romania este interesanta pentru ca face parte din Uniunea Europeana si pentru ca este un stat care isi trateaza cetatenii cu mult mai mult respect decit o face Republica Moldova.
Evident ca regimul Voronin este deranjat de faptul ca vechea sa masa de manevra se subtiaza si, totodata, tinde sa se emancipeze. Cu timpul, procesul se va accentua, oricite eforturi depune elita la putere pentru a bloca modernizarea, mai ales cea a satului moldovenesc. Afectata de grave probleme de legitimitate, elita de la Chisinau nu mai stie ce sa mai inven
