Antic Art Magazin şi Muzeul Municipiului Bucureşti au prezentat, de curând, expoziţia „Artişti români la Sozopol“, în sălile Palatului Suţu. Cei şapte artişti-pictori – Dan Constantinescu,Mihai Coţovanu, Horea Cucerzan, Petru Damir,Constantin Daradici, Virgil Parghel şi Eugen Raportoru – sunt tot atâtea stiluri, tot atâtea feţe ale aceluiaşi giuvaer care nu încetează să se şlefuiască sub ochii noştri, cu fiecare nouă prezenţă în faţa publicului. Semnalăm între aceştia pe medicul-pictor Petru Damir, onorantă personalitate în cadrul Cenaclului „Ion Ţuculescu“, membru UAP, pe solarul pictor Constantin Daradici, cu ale sale drumuri urcătoare spre căile luminii, pe Horea Cucerzan, cu „blândele lui coline“ peste care mâini de om (îndrăgostit) nu vor obosi nicicând să treacă fiindcă prea seamănă cu alăuta Publicitate fină din vers arghezian, pe Mihai Coţovanu, cu ale lui clasicizante peisaje, în care se răsfrânge parcă toată cuminţenia pământului. Despre aceştia, „Viaţa medicală“ a mai găzduit, de-a lungul timpului, cronici la această rubrică. Despre Virgil Parghel spunem acum: prezenţa cadrului didactic de la Universitatea de Arte Bucureşti alături de foşti studenţi (nu spun care, nici n-ar avea importanţă!) nu distonează valoric (de nicio parte), ci întregeşte unitatea acestei expoziţii colective, rezultat al unei veri de rod ales – tabăra de creaţie de la Sozopol. Dan Constantinescu se apropie cu sfială de albul pânzei (ai zice că n-ar vrea să-i întineze caldele zăpezi) şi, din infime umbre albastre, alcătuieşte ploi, ceţuri, plutire şi zbor peste o lume ce-şi caută chip. Eugen Raportoru – răvăşitor de forţă, cu ale sale cetăţi în derivă, ca după un cataclism cosmic redus la rotundul planetei albastre devenite tulburător de tulbure. Dar albul unui zid, undeva, mai sus de marea de cenuşă cu alcătuiri de ruine, n-o fi cumva porumbelul vestitor de un nou început?