Românii practică o soluţie discutabilă în faţa crizei economice: vânzarea volumelor din bibliotecile personale. Câştigaţi ies anticarii şi buchiniştii stradali.

Într-o bună zi, aflat la un anticariat, George Bernard Shaw a avut surpriza să descopere un volum pe care i-l dăruise unui prieten, cu dedicaţia „lui... , cu stimă". Fiind o persoană dotată cu mult umor, a cumpărat imediat cartea şi i-a trimis-o prietenului, adăugând „cu înnoită stimă, ..."!

Poate avea loc o poznă similară în Bucureştiul de azi, în plină criză financiară, când oricine poate fi ispitit să se gândească la noi modalităţi de a scoate un ban în plus? Merită să îţi vinzi cărţile vechi ori cele de care te poţi dispensa cu inima uşoară, deşi îţi poţi da seama încă de acasă că e improbabil să scoţi pe ele cât ai investit cândva?

Cum i-a influenţat criza pe buchiniştii stradali şi care ar fi locurile din Bucureşti în care - ca pe malurile Senei sau ale Begăi - ai putea veni cu o sacoşă de cărţi şi să pleci cu câteva zeci ori chiar sute de lei? S-a schimbat, în vremuri de restrişte, deverul în anticariatele bucureştene, unele situate chiar acolo unde nu pare deloc că e criză, adică în exuberantul Centru Istoric din Capitală? Fără pretenţii exhaustive, „Weekend Adevărul" a încercat să schiţeze nişte posibile răspunsuri la aceste întrebări. I-am căutat pe buchinişti, am vândut nişte cărţi şi am aflat cum s-ar putea scoate nişte bani, nici prea-prea, nici foarte-foarte, din bibliotecă.

Cum să renunţi la Dudu?

Ca ziarist, rare sunt documentările în care personajul principal al viitorului articol să nu îţi ofere o carte despre el însuşi, căci nu există stavilă mai bună în calea timpului. Această meteahnă o au, de asemenea, să nu credeţi că nu o au, şi personajele secundare din articole. Şi uite aşa am strâns, an după an, carte după carte. Ne-au dat cărţi securiştii