Iniţiativa legislativă a parlamentarului Remus Cernea, membru în Grupul parlamentar al PSD – în opinia mea un demers total neinspirat, absolut superficial şi fals argumentat, dacă îl raportăm la tradiţiile spirituale şi culturale ale naţiunii române – de a oficializa concubinajul între persoanele heterosexuale şi homosexuale a relansat dezbaterea privind homosexualitatea.

Să analizăm, în sinteză – înainte de a lectura două mărturii ale unor foşti homosexuali – care sunt taberele implicate. Observăm mai multe curente de opinie, de atitudine. O minoritate agresivă, incisivă a “progresiştilor“ formată din persoane de diferite origini – membri ai LGBT, activişti pentru Drepturile Omului, atei, anticlericali sau politicieni ca Remus Cernea ori Victor Ponta, care văd în promovarea homosexualităţii o oportunitate politică de a se racorda la iniţiativele identice ale stîngii europene (vezi Franţa, unde majoritatea socialistă din Senatul francez a adoptat săptămâna trecută articole de lege care oferă homosexualilor dreptul la căsătorie şi la adopţia de copii, în ciuda protestelor de stradă masive de la începutul anului, la care au participat sute de mii de cetăţeni francezi).

În al doilea rând, avem o altă minoritate, la fel de agresivă, a homofobilor formată din fundamentalişti religioşi ori politicieni ca Radu Mazăre şi Gigi Becali care folosesc jigniri şi ameninţări la adresa homosexualilor şi propagandiştilor acestora, o atitudine absolut inadmisibilă şi barbară.

A treia tabără implicată în dezbatere este mult mai consistentă, deşi mai puţin vocală, fiind formată din numeroşi creştini de diferite orientări – ortodocşi, catolici, greco-catolici, protestanţi, neoprotestanţi etc., care ocupă felurite poziţii în societate – preoţi, oameni de cultură, medici, activişti ai societăţii civile, jurnalişti etc. Din această zonă, mesajul, deşi unul îndreptat împo