Niciodată o Istorie serioasă a literaturii române, nu conjuncturală politic şi chiar mai rău, politicianist electorală, cum se văd atâtea azi, unele cu pretenţii academice, nu va putea ignora şi nici măcar minimaliza sau pune sub semnul întrebării în funcţie de opţiunea politică a autorului la un moment dat —

cum se ,,întâmplă” încă şi azi în spaţiul diverselor ierarhizări tot conjuncturale — locul şi rolul pe care îl ocupă meritat Zaharia Stancu şi capodopera sa şi a literaturi