Concentrare sau crispare? Atentie sau teama? Cite putin din toate, plus ambitie. Derbyul din Grant trebuia sa adauge putin condiment unei etape ca o ciorba lunga. Daca nu ei, atunci cine?
Primii care au accelerat au fost rapidistii. Accelerare si verticalizare. Jocul se deschide pe flancuri, iar Stancu si Karamian au priceput dupa un sfert de ora ce vrea de la ei Razvan Lucescu. Nici nu se putea altfel, fiindca Maldarasanu si Badoi nu s-au completat cu Ilyes, inimos si inspirat.
Prima pasa in adincime si ruperea de ritm a lui Sabin au adus si penaltyul, care nu a putut fi evitat de Hamutovski, iesit la disperare in picioarele lui Daniel Niculae. 1-0 dupa o executie tehnica si lejera. Rapidul simte suferinta fundasilor stelisti si nu slabeste chingile. Pe la Ogararu si Petre Marin e o piine de mincat, nici Ghionea nu straluceste prin siguranta.
Stancu isi face bine treaba, paraseste flancul si se indreapta spre careu. Pasa. Sabin puncteaza inca o data, cu o deviere scurta, ca la biliard. Reverente catre suporteri, apoi pasul inapoi. El si toti ceilalti in visiniu.
Baietii lui Zenga nu asteapta confirmarea invitatiei, dar Dica face tot ce e mai greu. Golul, la o faza neutra ca batrina Elvetie. Sa spunem ca prin plasament fals, Dolha a contribuit la gloria ex-pitesteanului. La 2-1 reincepe meciul. Alt meci. Cu totul alt meci imediat dupa pauza, cind Marius Constantin este eliminat pentru fault la Dinita, din pozitie de ultim aparator.
O repriza in zece impotriva unei echipe care stie notiunea de posesie a mingiei. Aliuta ii luase locul lui Bostina, incolor si inodor. Decarul din Ghencea nu aduce insa claritatea necesara unei superioritati.
Pitu si Neaga (67) ii dau ocazia lui Dolha sa uite de golul primit de la Dica, dar atacurile albastrilor contin acea doza de previzibil care mentine inertia
