Adevarul din aceasta afirmatie - dintotdeauna actual si nedezmintit - imi da convingerea, stimati cititori, ca pot sa va conectez la temperatura discutiei indelungate - dar plina de miez - pe care recent am purtat-o cu o distinsa personalitate a intelectualitatii iesene. Astfel am reusit sa inteleg si reversul asertiunii din titlul insemnarilor mele: rutina, incompetenta si lipsa dragostei pentru activitate injosesc profesiunea! Oricare ar fi ea! Am in vedere, desigur, profesiunile cu rang social a caror cota de stralucire este urmarea fireasca a gradului lor de implinire. Dar pe care, dintre toate profesiunile, o asezam pe prima treapta? Detasand-o de toate celelalte, o asezam, cu infinita veneratie, pe aceea de medic. De ce? Pentru ca are ca obiect nemijlocit prima dintre valori: viata omului! Viata ca bun suprem ce ne este daruita numai o data si care - metaforic vorbind - se afla, uneori, in mainile lui, ale medicului! Da, ati ghicit, voi sta de vorba cu un medic, incercand sa-i conturez portretul. Este vorba despre apreciatul medic iesean Eftimie T. Martinescu. E omul - aveam sa aflu si de la altii - ale carui marturisiri, alimentate de un puternic suflu interior, te cuceresc invaluindu-te intr-o delicata placere a comunicarii calde... Ce anume sa spun mai intai despre dumnealui? Selectia opereaza cu greu... Iata, din surse sigure, aflu ca recent a fost selectat "Man of the year 2000" (Omul anului 2000) de catre una dintre cele mai de seama autoritati in biografiile personalitatilor din intreaga lume, American Biographical Institute. Ce a stat la baza acestei deosebite aprecieri? Citez (traducand) de pe documentul respectiv: "ca o recunoastere a remarcabilelor realizari profesionale si a nobilului exemplu in serviciul egalilor sai si al intregii comunitati". Iar pe alt act oficial al aceluiasi institut stau frumos scrise cuvintele: "Consiliul guvernator al