Frumoasa Brazilie trebuie să câştige acest turneu final! Şi nu oricum, ci cu orice preţ, altminteri va fi un atentat la pudoarea acestui sport. Sursa: EVZ
Brazilia să câştige cu bicepsul cu care Luis Fabiano îşi potriveşte balonul într-o secvenţă neregulamentară şi la volei pe plajă (o dată e infracţiune, a doua oară e o nouă regulă, se amuză Scolari).
Cu cotul cu care Kaka îl mângâie în zona plexului pe Keita, iar acesta, întrucât şi ivorienii cred în zicerea "unde dai şi unde crapă", se zvârcoleşte pe gazon masându-şi fizionomia (Eriksson: l-a împins, nu ştiu cât de tare, dar a făcut-o, iar pentru asta se dă "roşu").
Brazilia trebuie ocrotită şi când trişează, nu-i aşa?, fiindcă aduce în fotbal "Joga Bonito", chiar şi sub pragmaticul antrenor Dunga, pe care, iarăşi am uitat, au voie să-l critice vârtos doar conaţionalii săi. În acest timp, inventatorii fotbalului sunt neputincioşi (Anglia), campionii lumii nu găsesc nici mingea, darmite poarta (Italia), iar vicecampionii "en-titre" sunt în grevă (Franţa).
De aceea, dar şi pentru că, dacă ar fi dreptate pe lumea asta, Mondialul ar fi acea Olimpiadă a săracului unde ar triumfa o ţară cu mulţi oameni necăjiţi - ca o compensaţie faţă de statele bogate, care au şi alte satisfacţii - să bată Brazilia! Tot, la scor şi, eventual, cu multe goluri date printre picioare.
Ce vrem să spunem de fapt, fără să ştirbim din meritele reprezentativei celei mai dăruite naţiuni în materie de fotbal? Că trişorul e trişor chiar dacă poartă echipament "auriverde", supraevaluarea Braziliei e unul dintre cele mai vechi clişee fotbalistice, iar campioana se stabileşte în finală. Cupa Mondială nu este un concurs de fru museţe, ci unul sportiv.
În fotbal însă, frumuseţea înseamnă şi imperfecţiuni, cum ar fi cele sesizate de Harry Redknap, completate apoi cu plăcere nedisimul
