Despre Viaţa Ioanei Maria Vlas. Piesă în trei acte. Actul III – Singurul moment de slăbiciune. Revenirea la viaţa în libertate.
Mama FNI a devenit o ţărancă obişnuită. Trăieşte retrasă într-un sat de lângă Sibiu, creşte găini, cultivă legume şi scrie cărţi.
A intrat în afacerea FNI şi a ieşit din viaţa publică pe uşa din dos, făcând ani buni de puşcărie din cauza ingineriei financiare care a găurit buzunarele a sute de mii de români. Ioana Maria Vlas, o femeie cu o minte ageră şi spirit enciclopedic, este mulţumită de viaţa ei, cea de acum, dar se bucură atunci când “îşi poate pune rotiţele în funcţiune”. A rămas un personaj care fascinează.
Pentru puţin timp revenim în zilele noastre. Mergem din nou în casă îmi promisese că îmi dă un fragment din cărţile pe care le scrie. “Dar încă mai scriu, mai rescriu şi nu aş vrea să apară aşa. Şi nici nu vreau să epatez. Se scriu multe cărţi aşa...” Ne plimbăm prin camere, ne arată un colţ cu rafturi pe care sunt îngrămădite cărţi din diverse domenii, în diverse limbi, inclusiv “Larousse”-ul primit cadou. “Celelalte cărţi, cele multe, sunt la Bucureşti. Eu aici am venit cu două valize, pe care acum le-am agăţat în şură. Ce-mi trebuie mai mult?! Am tot ce-mi trebuie. Cât imi trebuie. La Bucureşti nu am mai fost de 11 luni.”
Mergem în cealaltă cameră. Pe unul dintre pereţi este o fotografie înrămată, din care ne zâmbeşte o femeie răpitor de frumoasă. “E mama, la 22 de ani”, ne lămureşte gazda. Purta o rochie strălucitoare, potrivită cu statutul său social, neam de nobili ardeleni. Doamna Vlas nu vrea să ne spună mai multe. Mama sa trăieşte, are 95 de ani, locuieşte tot acolo în casa-cetate din Nou Român. Astăzi este într-o vizită.
În sfârşit, Ioana Maria Vlas se hotărăşte ce text îmi va da. Mă supune, însă, unui test. “Vreau să văd dacă mă recunoşti aici!”
“Continuare…
Aş spune o poves
