Turismul din Egipt e la pământ. Imaginile cu militari care iau controlul asupra instituţiilor publice au tăiat cheful celor care doreau să viziteze Piramidele, Luxorul, să facă o croazieră pe Nil sau să se bronzeze pe nisipurile fine.

De la primăvara arabă încoace, Egiptul a început să fie ocolit de turiştii care altădată dădeau năvală, precum odinioară, soldaţii lui Napoleon. Nici Turcia, un alt paradis de vacanţă al europenilor, cel puţin al celor din zona germană, nu se simte prea bine. Ori fi nemţii căliţi în două războaie mondiale, dar nu cunosc niciun pensionar dornic să intre în altercaţii cu poliţia turcă. Cel puţin aceasta e percepţia publică transmisă prin tuburile catodice.

Grecia e falită. Croaţia a intrat în UE, dar deja analiştii financiari se întreabă dacă acest lucru nu va dăuna economic Zagrebului. Principala sursă de venit a fostei republici iugoslave este turismul, iar până acum, cel puţin trei sferturi dintre cei care se răcoreau pe malul Adriaticii nu aveau nevoie de viza UE. Un calcul simplu arată că în acestă situaţie geo-turistică, dacă îmi este permis termenul, am fi avut enorm de câştigat. Asta, dacă turiştii, până şi cei români, nu ar ocoli Marea Neagră. O mare neagră de supărare, vorba amicului Andrei Velea.

Dar cine este de vină pentru acest lucru? Cine s-a bucurat de mica ciupeală, tipic românească? Risc o întrebare fără răspuns: De ce nu am avut niciodată un proiect de durată, dar un proiect adevărat în turism? Era la mintea cocoşului că sistemul etatist de pe vremea lui Ceauşescu nu va mai funcţiona. Degeaba ne-am înşelat cu ideea că turiştii polonezi sau germani vor mai da buluc pe plajele Pontului Euxin. De ce TUI a ales Bulgaria, iar nemţii au construit hoteluri oriunde numai în România nu? Din acest punct de vedere, Viorel Cataramă a avut dreptate. Prin 1992, a propus vinderea hotelurilor pe o marcă germană.

A