Romanul este un om orgolios; nu i-a placut sa fie calcat in picioare, este hotarat, demn, cinstit de obicei si de regula nu-si accepta propriile greseli. Majoritatea dintre noi, acum patru ani, am votat pentru schimbare, pentru o guvernare noua, de centru-dreapta, iar acum ne vine greu sa recunoastem esecul Conventiei si al partidelor cu care aceasta ne-a condus pana acum; invocam singuri scuze in sprijinul acestor partide, fara a avea curajul, taria, sa recunoastem, sincer, ca am gresit, ca am fost dezamagiti, ca si la alegerile precedente. Cautam singuri motivatii, pentru a ascunde neputinta guvernantilor si a parlamentarilor perindati in ultimii opt ani la conducerea Romaniei, nu pentru justificarea acestora, cat pentru a nu recunoaste ca si noi suntem vinovati. Ca o curiozitate la romani, nici mass-media noastra nu recunoaste ca a gresit, ca a sustinut partide si demnitari, fara ca acei in cauza sa o merite. Ca sa fiu mai explicit voi exemplifica mult discutatul "tandem" Isarescu - Stolojan, care, practic, duce la ideea ca nu a fost culpa majoritatii parlamentare sau a guvernelor ce ne-au condus in ultimii 10 ani, ci o culpa personala, o culpa a liderilor, prin a caror inlocuire se va rezolva totul, desigur, favorabil pentru tara. Este o eroare grava, caci, vrand-nevrand, recunoastem existenta in continuare a cultului personalitatii, trait si in mare parte acceptat tacit de romani inainte de 1989. Toate partidele politice, chiar si liderii acestora, au acceptat si accepta acest paradox, in scopul meschin de a ascunde propriile esecuri, propriile greseli doctrinare. Majoritatea dintre noi culpabilizam pe Constantinescu, pe Iliescu si prim-ministrii pe care i-am avut, fara a ne opri, in primul rand, la partidele pe care domniile lor le-au reprezentat. Dar ce au facut si ce fac aceste partide, decat sa accepte mentalitatea gresita, sa-si devoreze liderii pentr