Se spune că fotbalul românesc a avut trei mari libero, Apolzan. Ştefănescu şi Belodedici, ânsă fostul căpitan al "Craiovei Maxima" a redefinit noţiunea de şef al defensivei.
Până să ajungă însă un remarcabil libero, Ştefănescu a jucat atacant şi mijlocaş. Cunoscut drept căpitanul Craiovei Maxima, fostul fotbalist a debutat la Steaua. În 1969 avea 18 ani şi juca vârf de atac la echipa din Ghencea. A prins patru sezoane la Steaua în echipă cu Sătmăreanu, Dumitru, Iordache şi Iordănescu, dar în 1973 a plecat la Universitatea Craiova, convins de Constantin Oţet, care era secundul lui Cernăianu. În Bănie, Ştefănescu a prins sfârşitul generaţiei lui Deselnicu, Oblemenco, Ţarălungă şi a pus bazele generaţiei lui Balaci, Cămătaru, Cârţu, Ţicleanu sau Geolgău. În 1976, antrenorii l-au retras din linia de mijloc în apărare şi datorită viziunii sale extraordinare a devenit un libero elegant dar şi foarte puternic. Specialiştii spun că la începutul anilor 1980, Costică Ştefănescu a redefinit noţiunea de libero, iar faptul că la Europeanul din 1984 a fost desemnat în echipa turneului, deşi România a obţinut doar un egal spune multe.
Ştefănescu a impresionat prin personalitatea sa puternică şi prin faptul că ştia să ţină în spate un vestiar cu multe valori, aşa cum era cel de la craiova sau cel de la naţională. Nu o făcea cu pumnul sau vorbe urâte, ci prin conduită. Era genul care nu ieşea cu restul echipei la şpriţ decât atunci când era un eveniment deosebit. În rest, îşi vedea de ale lui şi avea grijă cei mai tineri să fie ţinuţi pe linia de plutire.
Costică Ştefănescu a făcut carieră în România, dar n-a avut norocul de a juca şi afară. A avut două posibilităţi. Una pe vremea junioratului, când a fost cel mai bun om al unui turneu de la Cannes, iar francezii au vrut să-l oprească pe loc, iar apoi pe când juca la Craiova în Cupa UEFA. Înaintea meciului de la Flo
