Era pe la sfârşitul anilor '90, când în presă mai existau destui boemi. Lucram în redacţia unui cotidian care îşi avea sediul pe Calea Plevnei, într-o fostă cazarmă a Clubului Steaua. Zona era generoasă din multe puncte de vedere: plină de ţigani veseli, cârciumi ieftine şi bordeluri amplasate în clădiri dărăpănate. Cât timp am avut drept redactor-şef o doamnă analist politic, foarte amabilă, lucrurile au mers bine. Nu eram obligaţi să venim la program, important era ca fiecare să-şi predea materialele la timp. În plus, fiindcă distinsa şefă era pasionată de jocurile puterii, îl tăia în paişpe pe Radu Vasile, analiza la rece şi la călduţ declaraţiile lui Adrian Severin, diseca oamenii momentului şi ziarul se umplea fără să fie nevoie de prea mari eforturi din partea secţiei de Reporteri Speciali din care făceam parte.
500 DE METRI
Treaba s-a stricat indiscutabil după ce s-a petrecut o rotaţie de cadre. Doamna a fost înlocuită cu un scundac peltic, cu renumele deja uşor ciupit de molii încă de atunci, că e un mare făcător de gazete. Omuleţul ne-a impus, sub ameninţarea tăierii din salariu sau chiar a concedierii, să ajungem în cel mult 15 minute la el în birou, atunci când ne cheamă secretara majestăţii sale. Demoralizaţi am ţinut mai întâi o sedinţă de secţie, apoi o plenară comună cu cei de la foto şi sport, cu care eram prieteni. După dezbateri îndelungi, am hotărât să petrecem timpul în gaşcă, prin locantele aflate pe o rază de 500-700 de metri în jurul redacţiei. Am stabilit şi pietre de hotar, o băcănie unde puteai să bei şi votcă "la varice" aflată pe Strada Mircea Vulcănescu (fostă Ştefan Furtună), o discotecă de mâna a treia din curte de la ANEFS, o baracă de lângă Eroilor şi celebrul bordel al lui Mitică Domnu' de pe Plevnei. A început o perioadă bulversantă, în care toţi ne-am depăşit limitele normale ale viciilor. Onorabili t