PARTEA A II-A În partea a doua a interviului cu Alina Mungiu-Pippidi, profesoara de bună guvernare abordează teme importante de pe agenda publică, inclusiv situaţia de la Institutul Cultural Român.
În ziua aceea, la sediul Societăţii Academice Române din Bucureşti, Alina Mungiu-Pippidi era excedată. Nu avem statistici, doamnelor şi domnilor cititori, nu avem, Guvernul nu ştie date concrete, cum să ne modernizăm aşa? Ba chiar, cei interesaţi sunt îndrumaţi spre Alina Mungiu-Pippidi, că poate are domnia sa, dar nu are. Şi noi vrem să vorbim despre “Ce facem cu România”? O, cât suntem de naivi! Poate că nu am avut cele mai bune întrebări, cu siguranţă însă Alina Mungiu-Pippidi a avut cele mai bune răspunsuri. Atenţie! Urmează ultima parte a interviului cu profesoara de politici publice, realizat în campania “Adevărul” –„România de la zero” .
Spuneaţi că Traian Băsescu nu s-a pretins niciodată intelectual.
Absolut! Păi nu le-a zis copiilor de 15 septembrie că el nu a învăţat nimic şi a ajuns preşedintele României? Ce poţi să îi ceri? Vorba aia: lui Năstase la ce i-a folosit că l-a citit pe Montesquieu, dacă i-a lăsat pe ăia să îi pună termopanele şi gresia prin casă? Ce să mai vorbim? Năstase e o tragedie. E o tragedie de câte ori vezi că, de fapt, cultura nu ajută la nimic. Sunt cazuri în care cultura ajută, dar eu nu văd în România decât exemple că, mai degrabă, cultura încurcă.
În modelul ăsta bizantin din punct de vedere cultural, inteligenţa mai rău te afundă?
Exact! Aici, cultura nu ajută, întăreşte doar ideea că pentru tine, cel învăţat, nu există reguli.
Sună a mentalitate de exceptat. Glumind parţial pe tema asta, noi am dezvoltat o teorie: intelectualii noştri suferă de „sindromul premiantului”. Sunt oameni care au trăit mereu cu o frustrare pentru că au avut permanent sentimentul că nu primesc suficient de mult
