În ultimii ani, Europa nu fost zguduită numai de cutremurele economico-financiare, ci şi de criza tot mai adâncă a identităţii, declanşată de un dezechilibru între conceptele de toleranţă absolută şi integrarea cu succes a valului de imigranţi din zona arabă. Desigur, discuţia este foarte delicată şi poate fi abordată din mai multe unghiuri: cel religios, social, juridic, cel al tradiţiilor milenare europene sau poate, din punct de vedere al toleranţei, pe care noi ca europeni am moştenit-o de-a lungul timpului (învăţând din greşeli, războaie şi alte catastrofe, pe care da, este adevărat, le-am provocat şi noi). Vă reamintesc însă că diferenţele dintre lumea occidentală (cu accent pe spaţiul european) şi societatea tradiţionalistă, dar profund divizată şi inechitabilă, din nordul Africii, Orientul Mijlociu şi zona Golfului Persic, au început să producă probleme sociale din ce în ce mai dese. Bruxelles-ul şi-a asumat şi a promovat în ultimele decenii o politică de toleranţă, în scopul integrării comunităţilor ce vin dintr-un spaţiu cultural diferit faţă de cel în care s-au dezvoltat popoarele europene, unii l-ar numi chiar antagonic. Din păcate, tot mai multe voci condamnă eşecul acestei politici...numai dacă analizăm ce se întâmplă de două zile în suburbiile Parisului, unde sute de tineri musulmani au luat cu asalt sediul poliţiei locale şi au incendiat peste 20 de maşini, pe lângă numeroase alte daune, observăm o mică parte din consecinţe. Ministerul de Interne a trimis numeroase trupe speciale de menţinere a ordinii, însă niciun francez nu poate uita violenţele şi starea de urgenţă decretată în 2005, când generaţiile tinere şi neliniştite ale imigranţilor arabi de religie musulmană şi-au manifestat frustrările cauzate de numeroşi factori. Ei sunt cei care nu îşi găsesc locul în societăţile europene de astăzi, deşi aparent nivelul de coeziune a crescut şi la fel şi