Vă mai aduceţi aminte de „Puiul“? Sau de bietul copil care asistă la uciderea de către tată a unei frumoase căprioare? „Weekend Adevărul“ vă propune o dezbatere despre câteva texte pe care copiii din ciclul primar le studiază la şcoală şi despre potenţiala influenţă a acestora în raport cu vârsta lor. Citiţi şi plângeţi!
„– Mamă, nu e aşa că o să mă fac bine? Nu e aşa c-o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi râuri, şi marea?
– Da, mamă, răspundea prepeliţa, silindu-se să nu plângă.(…)
În inima bietei prepeliţe era o luptă sfâşietoare. Ar fi vrut să se rupă în două: jumătate să plece cu copiii sănătoşi, care sufereau de frigul toamnei
înaintate, iar jumătate să rămâie cu puiul schilod, care se agăţa de ea cu disperare.
Suflarea duşmănoasă a crivăţului, pornită fără veste într-o zi, a hotărât-o. Decât să-i moară toţi puii, mai bine numai unul – şi fără să se uite înapoi, ca să nu-i slăbească hotărârea, a zburat cu puii zdraveni, pe când ăl rănit striga cu deznădejde:
– Nu mă lăsaţi! Nu mă lăsaţi!
A încercat să se târască după ei, dar n-a putut, şi a rămas în loc, urmărindu-i cu ochii până au pierit în zarea dinspre miazăzi. Peste trei zile, toată preajma era îmbrăcată în haina albă şi rece a iernii. (…) După durerile grozave de până adineaori, urmează acum o piroteală plăcută. Prin mintea lui fulgeră crâmpeie de vedenii... mirişte... un carâmb de cizmă pe care se urca o furnică... aripa caldă a mamei. Se clatină într-o parte şi într-alta, şi pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune.“
(Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, „Puiul“, Manualul de limba şi literatura română de clasa a III-a)
Cum se închină puii? În caz că v-aţi pus vreodată problema asta, iată, răspunsul este aici. Puii se închină, evident, cu degetele ghearelor. Şi ce se întâmplă în mintea unui pui înainte să moară? Păi, e cam c
