Scriu aceste consideraţii legate de modificările Codului Penal care au produs stupefacţie în întreaga lumea civilizată, fiind depăşite cu mult graniţele unei dezbateri naţionale, la două zile după votul din Parlament. Motivul este acela că mi-a luat destul de mult timp să descifrez toate semnificaţiile acestor modificări.
Desigur, mass-media a prezentat unele consecinţe posibile ale intrării lor în vigoare dar, pe măsură ce ne îndepărtăm de Marţea Neagră, se descoperă conotaţii din ce în ce mai nebănuite a doar câteva pagini ale unor proiecte de lege. Trebuie recunoscut: autorii acestor texte au experienţă în redactarea de legi, ştiu valoarea unei simple virgule puse într-un act normativ. Modificările operate la Codul penal nu pot fi explicate în câteva cuvinte.
Ce se poate spune despre incriminarea insultei şi calomniei, o chestiune în legătură cu care instanţele judecătoreşti şi Curtea Constituţională s-au pronunţat de atâtea ori în sensuri diametral opuse? Numai o persoană care cunoaşte cum funcţionează sistemul judiciar românesc în profunzime este capabilă să conceapă norme care să îl paralizeze.
În vara anului 2012, scenariul a fost pus la punct cu aceaşi fineţe juridică, de către persoane care cunosc foarte bine cum funcţionează un stat, care sunt punctele nevralgice şi cum pot fi acestea anihilate. Toate aceste constructe mentale sunt perfecte în teorie dar se lovesc, după cum observăm, de bariere în practică. Cei care le concep - şi probabil nu se vor opri aici, următarea bătălie va fi reluarea dezbaterilor pe revizuirea Constituţiei - ignoră însă mai multe aspecte.
Pregătirea profesională pe care au parcurs-o, experienţa practică, multiplele mandate de parlamentar nu ajută la înţelegerea felului în care funcţionează astăzi mecanismele statului de drept într-un stat care este obligat să îşi respecte apartenenţa la Uniunea Europeană şi