Are 30 de ani de experienţă în domeniul artei servirii şi spune că meseria îi vine ca o mănuşă. Deşi este director de restaurant, Elena serveşte încă la mese, din pasiune.
Dacă o întrebai pe Elena Costin, la vârsta de nici cinci ani, ce vrea să se facă îţi răspundea, sigură pe ea, „cârciumar ca naşul".
„Mi-am dorit să lucrez cu oamenii de mic copil. Naşii mei lucrau în domeniu şi aveau mai multe cârciumi şi eu eram foarte fascinată de acest lucru. Şi jocurile mele erau construite astfel încât eu să ofer ceva oamenilor. Companionii mei de joacă veneau la mine cu frunze, care ţineau locul banilor şi eu îi serveam cu mâncare şi le dăteam şi de băut. Mama nu a crezut niciodată că am să fac acest lucru, dar mi-am urmat visul până la capăt", îşi începe povestea Elena Costin.
Chelneriţa a ridicat meseria la rangul de artă de-a lungul a 30 de ani de experienţă. În timp ce povesteşte despre timpul ce s-a scurs, Elenei i se umplu ochii de lacrimi. Pasiunea pentru a-i mulţumi pe clienţi, răbdarea cu care i-a tratat pe fiecare în parte şi mai ales emoţiile trăite alături de ei, la cele mai importante evenimente din viaţa lor, o fac pe Elena Costin să se considere un om împlinit.
„Am învăţat, de-a lungul timpului, că trebuie să ştii să te cobori şi să te ridici la nivelul fiecărui client. Trebuie să ai capacitatea de a trata clientul aşa cum îşi doreşte el şi niciodată aşa cum vrei tu. Secretul este să te pliezi pe dorinţele lui", spune Elena Costin.
Marele test al meseriei
În timp ce era elevă la Liceul de Alimentaţie Publică, Elena a fost trimisă în practică la un restaurant. Deşi se aştepta să servească la mese, Elena a primit sarcini la care nu se aştepta.
„Primul impact cu mereria a fost destul de ciudat. Mă aşteptam să fiu «în pâine», dar am fost trimisă la spălat vase şi am făcut şi curăţenie. Acesta este marele test în această mese
