Revăzându-vă zilele trecute, înconjurat de Supermani, Zorro, Ninja şi alţi luptători cu identitate incertă, am redevenit convins de forţa statului român. Să ştiţi, însă, că unii de pe la televiziuni – poate au fumat ierburi interzise – încep să compare drumul Dvs. către nord cu cel al lui Osama bin Laden, către Paradis. Vă rog, spuneţi-le că nu e cazul.
Iată, aşadar, că ţara noastră este capabilă să întreprindă operaţiuni neautorizate pe teritoriul altui stat. Iată că, deşi justiţia română v-a certat cu câteva sentinţe, guvernul ţării de adopţie are grijă de Dvs., scoţându-vă din zona de ostilităţi şi aducându-vă într-un loc sigur şi agreabil.
Ne amintim cu toţii că, la plecare, aveaţi grave probleme de sănătate. Noi, aici, am auzit lucruri înfiorătoare despre închisorile siriene, astfel că ne-am temut pentru Dvs. Cum aţi rezistat? Cum vă simţiţi? Sunteţi şi om politic, şi oamenii politici sunt, prin natura preocupărilor, persoane mai sensibile.
Uitaţi-vă ce e acum în Siria. Nu ştiu cum v-au evaluat comportamentul rebelii de sorginte Al Qaida. Aşa, la prima vedere, terorist Dvs., terorişti şi ei, ar trebui să vă înţelegeţi bine. Dar, ceva îmi spune că după tot circul care a însoţit episodul răpirii jurnaliştilor români, în 2005, vă aflaţi pe o listă neagră şi în catastiful lor. Iar trecutul de colaborare cu regimul Assad nu vă ajută deloc, chiar dacă acum vă puteţi mândri cu statutul de persecutat.
Însă, oricât de nepoliticoşi am fi, pe noi ne interesează mai puţin ce gândesc despre Dvs. sirienii. Când pronunţăm numele Siriei, ne vin în minte victimele adevărate, persecuţiile politice şi religioase, atrocităţile şi dramele războiului civil. Nu ne pasă dacă aveţi de spus lucruri interesante pentru prietenii noştri americani sau pentru alte părţi interesate de războiul civil din această ţară. Pe noi ne interesează România noastră.
Probabil
