RODICA CULCER: "Nu spun desigur nimic nou afirmând că majoritatea oamenilor politici joacă un teatru ieftin în faţa electoratului pentru a-şi disimula adevăratele interese şi manevre."

Nu spun desigur nimic nou afirmând că majoritatea oamenilor politici joacă un teatru ieftin în faţa electoratului pentru a-şi disimula adevăratele interese şi manevre. Totuşi, când duplicitatea este cultivată cu consecvenţă de însuşi preşedintele Camerei Deputaţilor, se cuvine să ne aplecăm asupra cazului, măcar şi pentru a nu lăsa impresia că în România „merge orice“.

Cazul concret la care ne referim este al relaţiei dintre Bogdan Olteanu şi Grupul pentru Dialog Social. Marţi, 4 martie, printr-o scrisoare deschisă, domnul Olteanu asigura GDS de sprijinul său în lupta pentru păstrarea sediului din Calea Victoriei 120, sediu ce „a câştigat valoare de simbol, de tradiţie în spaţiul public de dezbatere din România“. Frumos spus, n-avem ce zice, numai că este a doua oară când domnul Olteanu una spune şi alta votează. Acelaşi dialog public a mai avut loc, în termeni aproape identici, şi în iunie 2007, când GDS i-a scris domnului Olteanu - cum a făcut şi pe 2 martie 2008 - după ce 6 senatori PNL din cei 8 prezenţi votaseră de-a dreptul împotriva ordonanţei guvernului care încerca să salveze sediul GDS, cerându-i să se asigure că deputaţii vor susţine măcar decizia propriului guvern. Şi atunci domnul Olteanu promitea GDS sprijinul său, afirmând că sediul din Calea Victoriei 120 este „emblematic“ pentru dezbaterea publică. Totuşi, şase luni mai târziu, la 11 decembrie 2007, Camera Deputaţilor, condusă - aţi ghicit! - de însuşi Bogdan Olteanu, a adoptat o modificare a legii tinerilor, care avea drept efect tocmai evacuarea GDS din acel sediu „emblematic“.

Grupul pentru Dialog Social se află „sub asediu“ din 2006, când parlamentarii PSD şi PRM au iniţiat aşa