Publicate pentru prima dată îm presa românească, documentele arată că literatura Hertei Muller era analizată de un securist cu lacune de gramatică.

Sub presiunea Securităţii

Oskar Pastior, „vinovatul fără vină“

Şeful securiştilor care au urmărit-o pe Herta Muller: „Are o psihoză. Fabulează mult!”

Câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură a absolvit liceul „Nikolaus Lenau” cu media 8.42

Mărturisirile unui fost deţinut politic: „Mă băteau cu furtunul de cauciuc până leşinam”

Dosarul de urmărire al Hertei Müller, care conţine trei volume şi peste 500 de pagini, a fost deschis la 8 martie 1983, la un an după ce scriitoarei de etnie germană, născută în România, la Niţchidorf, în 1953, îi fusese publicată cartea de debut, „ţinuturi joase"/ „Niederungen" - într-o variantă care deja trecuse prin mâinile cenzurii, publicată apoi integral în RFG în 1984.

Motivul începerii urmăririi fusese articulat pe baza unei analize pseudoliterare a securiştilor: Herta Müller are legătură cu un grup de scriitori germani „care desfăşoară acţiuni ostile regimului" şi abordează în scrierile sale „teme cu un conţinut social-economic, strecurând idei interpretative şi tendenţioase la adresa statului nostru".

Încadrat sub Direcţia I a Securităţii, dosarul cu numele conspirativ „Cristina", aflat în prezent în arhivele CNSAS, era pe atunci în grija locotenentului Ion Beleţescu, securistul direct responsabil de caz. Printre cei care dădeau note informative, se numărau şi două informatoare cu nume de cod „Eva" şi „Wagner", informatori ca „Bungescu" sau „Barbu", dar şi doi apropiaţi ai scriitoarei: prietena Jenny - nume de cod „Sanda" - şi scriitorul Franz Thomas Schleich - „Voicu".

Schleich era un cunoscut al scriitoarei, amândoi frecventând cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn" din Timişoara, care, alături de Grupul de Acţiune