În 23 martie va avea loc Convenţia naţională Extraordinară a PDL. Care, aproape sigur, va fi ultima în actuala componenţă. Adică, va marca sfârşitul acestui partid, o construcţie mincinoasă, modelată şi amplasată într-un fals (adică, prefabricat) peisaj politic care se presupune că oferă alegătorului, conform ştiinţei politice (inventată la rândul ei pentru a ne îndepărta de firesc şi a ne împuia capul cu artificial) întreaga gamă de oferte doctrinare moderne: stânga, centru, dreapta.
În realitate, toate construcţiile politice care au ajuns la guvernare în aceşti 23 de ani - FSN, PDSR, PD, PNL, PNŢ-CD, PUNR, PRM, UDMR, PC – au fost şi sunt expresii ale stângii. (Pentru eventualele comentarii ale specialiştilor, fac următoarea precizare : personal consider că dreapta politică este doar aceea care recunoaşte existenţa lui Dumnezeu şi necesitatea raportării umane la această existenţă şi îşi bazează activitatea pe morala creştină. Tot restul nu este decât aceeaşi hidră a stângii cu o mie de capete şi de înfăţişări mincinoase.
De aici şi discuţia despre irelevanţa doctrinelor (reală, de altfel) şi tot de aici aglomerarea partidelor pe o aceeaşi pistă incoerentă, fără viziune şi fără proiecte conectate la realitate şi construite pe baza datelor realităţii.) Aglomerări de indivizi care au un unic scop: îmbogăţirea. Orice alte declaraţii de intenţie sunt perdele de fum, minciuni menite a le acoperi activitatea reală de natură infracţională.
Dintre aceste partide, unele şi-au asumat deschis descendenţa socialist-comunistă, altele – PNTCD, PNL şi PDL (anterior PD) – şi-au zis de dreapta sau de centru dreapta. O minciună tot atât de mare cât aceea că s-au constituit pentru binele general.
Împănat bine cu activiştii trimişi acolo de Iliescu şi ai lui (vezi discuţia lui Iliescu şi Petre Roman cu ambasadorul sovietic despre cum vor apărea partidele şi ce se va
