Cei mai importanţi scriitori români, printre care Mircea Cărtărescu, Simona Popescu și Ioan Es. Pop, au dezvăluit, pentru „Adevărul“, cum s-au apucat de „înnegrit hârtia“. Majoritatea nu s-au gândit că vor fi vreodată scriitori adevăraţi şi au „comis“, la începuturi, texte poliţiste şi de aventuri.

Mircea Cărtărescu, soţia sa, poeta şi romanciera Ioana Nicolaie, dar şi poeţi deja clasici precum Ioan Es. Pop sau Simona Popescu ori prozatorii „tinere speranţe" douămiiste Florin Lăzărescu şi Radu Pavel Gheo, cu toţii se numără printre autorii importanţi care au acceptat să răspundă anchetei literare care va apărea mâine în „Adevărul literar şi artistic", cu tema: „Vă mai amintiţi primele încercări literare?".

Mai citeşte şi:

Tudoran, turnat de scriitori

„Cum a fost prima dată?", este o întrebare care pentru mulţi dintre adulţi poate fi, pusă ex aprubto, stânjenitoare. Scriitorii solicitaţi de „Adevărul" s-au declarat, cu toţii, încântaţi de idee, au acceptat cu plăcere să-şi amintească de vârstele copilăriei şi adolescenţei (unii au declarat întrebarea „foarte drăguţă"), s-au străduit să-şi amintească „prima oară" şi au dat răspunsuri haioase şi plăcute la citit, ca nişte scriitori în toată puterea cuvântului ce se află.

Ca o concluzie generală, majoritatea repondenţilor şi-au dorit, în copilărie, să devină, „când se vor face mari", orice altceva decât scriitori (cosmonauţi, cântăreţe de operă etc.) şi, chiar apucându-se de „mâzgălit hârtia", nu au crezut niciodată că vor ajunge scriitori adevăraţi. În schimb, cu toţii au fost, până în anii liceului, mari cititori, devorând tot ceea ce le cădea în mână. Primele încercări literare ale viitorilor poeţi şi/sau prozatori, deocamdată în pantaloni scurţi, se află, aproape exclusiv, în sfera „paraliteraturii": romane poliţiste, de aventuri, cu călătorii în jurul lumii, monştri contra extrate