Poloneza Elzbieta Chowaniec a dat numele unei flori piesei sale Gardenia; una dintre cele mai sensibile plante, mirosind a iasomie, care, se spune, ţinută la minus zece grade moare.
Asta prin contrast cu zicerea pe o femeie să n-oatingi nici cu o floare, fiindcă în piesa cu pricina ea, femeia, e atinsă de cele mai mari şi rele vicii, ca de exemplu beţia.
Patru generaţii se succed, transmiţându-şi aceleaşi chinuri ale maternităţii, ale singurătăţii dar mai ales, patima alcoolului. Cum se naşte aceasta nu-i deloc indiferent. Aici cauzele sunt puse pe seama războiului care stă la originile primelor deturnări de sens ale feminităţii explicând pe deplin fenomenul. Prima aşa dar e o femeie iniţial aşezată, cu simţul familiei, care-şi ia copilul de mână şi pleacă în căutarea soţului, fost combatant în al doilea război mondial. Nu-l mai găseşte. Sau mai exact găseşte un alt om şi o altă viaţă . Ca să scape de fantomele trecutului se agaţă de sticla de votcă. Şi aşa va rămâne tot restul biografiei ca bunică şi străbunică a generaţiilor ce vor urma. Personajul devine evident pitoresc, căptuşit însă de dramă.
Interpreta spectacolului de la Teatrul Csiky Gergely din Timişoara, talentata Andreea Tokai, face tot ce ţine de ea pentru ca eroina să răzbată la lumina sensului generos al piesei. Şi faptul că e învinsă mai des decât şi-ar dori de alcool e doar o metaforă a slăbiciunii omeneşti pentru care soluţia Andreei e râsul.
Barbely B. Emilia, fiica ei, e a doua femeie imaginată de astă dată din reziduri de realitate comunistă. Ea îşi povesteşte viaţa tocând ceapă şi ascultând la difuzorul din bucătărie stirile vremii. Are o îndârjire realist controlată, un copil ameninţat de handicap şi o mamă alcoolică, meteahnă căreia îi rezistă cu greu. Descoperă curând însă şarmul sticlei cu votcă micuţa , devenită în piesă Femeia III ( Lorincz Rita). Beţia ei va fi urâ
