Gluma a ajuns prea departe. Şi nu mai este o glumă, este delir
Craiova Maxima făcea blaturi. Să vă intre bine în cap! Toţi ăştia, Cîrţu şi ceilalţi, s-au ţinut numai de blaturi la viaţa lor. Au vîndut, au cumpărat, toate nebuniile. A fost nevoie de un om ca Adrian Mititelu pentru ca Universitatea Craiova să iasă din mocirlă. Asta o aflăm, bineînţeles, de la Adrian Mititelu. Ştie din sursă sigură. N-o spune, că îşi protejează sursele “ca Carl Bernstein”, dar e sigură. Sursa.
Încerc să nu pozez în apărător al sfintelor valori ale fotbalului craiovean. Are destui suporteri şi avocaţi acest fotbal, s-au scris mii de metri pătraţi de pagini de ziar şi s-au umplut sute de ore de emisiuni evocative şi omagiale pe subiectul Craiova Maxima. Nu e nevoie de încă un cîntător liric pe subiect. Dar cîteva întrebări îşi poate pune oricine.
Cine este Adrian Mititelu dincolo de ce scrie în actele care îl indică drept patron al clubului FC Universitatea Craiova? Variante de răspuns:
a) Binele absolut al fotbalului craiovean;
b) Şansa nesperată a fotbalului românesc;
c) o voce singulară, o conştiinţă în luptă neobosită cu necinstea şi imoralitatea societăţii româneşti.
Nu vă grăbiţi să alegeţi o singură variantă. Este o grilă nerestrictivă, toate răspunsurile pot fi corecte. Asta este şi frumuseţea, omul nostru este un cumul de însuşiri. Iar ceilalţi, Cîrţu şi compania, un munte de defecte. Un ocean de slăbiciuni.
Bun, gata cu gluma! Aspectul clinic al acuzaţiilor patronului Ştiinţei necesită nu un pamflet gazetăresc, ci o scurtă punere la punct. Am văzut pînă la unul meciurile Craiovei din perioada de glorie a anilor ‘80 şi nu am trăit nici o secundă cu senzaţia de făcătură. Nu ştiu cît de cinstiţi erau Ştefănescu, Balaci, Cîrţu, Cămătaru şi ceilalţi, nu-i misiunea mea să le dau note la purtare. Dar erau mari fotbalişti, care obţineau re
