Povesti nemuritoare
Se zice ca este reconfortant sa faci cumparaturi, dar nu intotdeauna-i adevarat. Uneori, facem cumparaturi de sute, de mii de dolari si, cu toate acestea, amaraciunea ne invaluie in bezna ei financiara. Bunaoara, cand cumparam o interventie chirurgicala pentru soacra, o scutire de amenda de la politie pentru sotie sau un carnet plin cu note frumoase pentru copil, sa intre saracutul ca-n branza la facultate, cumparaturile nu-s tocmai reconfortante.
La toate cele insirate mai sus li se spune "mita", desi termenul e cam abraziv. "O mica atentie" suna mult mai cald, mai uman, mai reciproc.
"Mica atentie" este - o stiu pana si copiii - covorul antiderapant pe care - de voie, dar mai mult de nevoie - ni-l asternem sub nesigurele noastre tocuri cui. Stim, articolul 254 din Codul Penal se ratoieste la primirea de mita, in timp ce articolul 255 se zborseste la darea de mita. Dar Codul Penal e o lectura depasita, mai anosta chiar decat cartea de telefoane.
Iar cand vreun om al legii - mai nedus la biserica sau, poate, dus prea des - se tine de flagrante, atunci il luam cu totii la rost:
- Ce-ai, bre, te-ai smintit? Lasa omul in pace, si ce daca a primit o mica atentie?
Nimeni nu-si mai strica ochii cu Codul Penal, nici macar studentii in Drept.
Am o nepotica frumoasa, in varsta de am-uitat-cati-anisori. Seara, inainte de culcare, ma roaga sa-i citesc o poveste, doua.
Ca s-o adorm mai repede, ii citesc basmele 254 si 255 din "Codul Penal", unde se vorbeste despre niste cavaleri si niste zmei, imaginari, fireste, care primesc si ofera sangeroasa mita. Nepotica mea adoarme imediat.
Uneori, o surprind cum rade prin somn. Povestile 254 si 255 din cartea de basme "Codul Penal" insenineaza viata copiilor.
Povesti nemuritoare
Se zice ca este reconfortant sa faci cumparaturi, dar n
