- Diverse - nr. 220 / 9 Noiembrie, 2007 Spre lauda lor, unele institutii, organisme centrale si autoritati locale organizeaza periodic (anual, si nu numai) manifestari (festivaluri, concursuri etc.) pentru punerea in valoare a greu egalabilei noastre zestre de obiceiuri si manifestari populare care, de fapt, ne definesc si ne individualizeaza ca popor. Aceasta, cu atat mai mult cand si satul, ca muzeu al traditiilor populare, isi pierde si el treptat din farmecul care ne-a incantat copilaria, inscriindu-se si el pe spirala unei evolutii firesti spre modernitate. Nici satul nu poate ramane incremenit in viata si traditiile sale seculare si ele, traditiile, evolueaza, se imbogatesc. Vreau insa sa ma opresc la altceva. Dupa cate cunosc (nu pretind ca este exclus sa ma insel), poporul roman are ceva ce este doar al sau: DOINA. Si alte popoare dispun de o bogata sau mai putin bogata zestre de traditii si obiceiuri populare, dar doina, aceasta expresie a suferintei, le lipseste. Nu este nevoie de prea mare efort de gandire pentru a ne explica de ce doina a aparut doar la noi. De aceea, si aceasta este propunerea, socot ca se impune organizarea anuala (dupa modelul Festivalului "Crizantema de aur", fara denaturarile si exagerarile de acolo) a unui concurs sau festival avand ca tema doina. Aceasta manifestare ar putea fi organizata de institutii centrale ori de administratii locale. Factori sau persoane pricepute i-ar putea da un nume municipiului nostru si-ar putea rezerva siesi mandria/onoare de a fi organizatorul unei asemenea manifestari. Ar fi trist ca o mostenire ce ne este proprie, adica este doar a noastra, si care, fara multe cuvinte, scrie istoria unui neam, sa se piarda. Poporul acesta (al nostru, adica) are dreptul, pana cand zestrea nu se pierde, la recunostinta de a nu i se uita suferinta. DUMITRU MOLDOVAN, Targu-Mures - Diverse - nr. 220 / 9 Noiembrie, 2007